Echilibru

Viața e o proba de echilibru, este asemenea unei balanțe care înclină în partea în care e mai bine sau mai puțin bine.

Eu cred că viața este cea mai mare probă de echilibru. Iar eu am nevoie acum de acest echilibru. Am tot căutat prostește ceva ce nu există, am tot încercat să-mi hrănesc așteptările cu minciuni și tot încerc să-mi mituiesc mintea cu mici idei fără sens. Fiindcă suntem cu toți oameni avem așteptări din orice . Iar atunci când acel ceva nu e așa cum vrem noi, începe lupta internă intre trup, suflet și spirit.

Știu că m-am aventurat într-un joc din care nimeni nu o sa iasa câștigător. La cea mai mica regula nerespectată, jocul va lua sfârșit. Indiferent de dorințe și de ceea ce am putea schimba. Știu că duc cu mine păcatul unor restanțe ale minții. Și cât aș vrea acum nu găsesc drumul spre o luminare a lucrurilor, a liniștii sufletești, a echilibrului care îl aveam odată. Echilibrul fără de care nu îmi pot continua munca, nu-mi pot bea ceaiul în liniște și nu pot să fiu cea de altă dată.

E atât de important pentru mine sa am mereu echilibru în tot ceea ce fac incât acum simt că mă prăbușesc, îmi taie cineva cărarea și la fiecare cuvânt, gest pot să cad în prăpastie. Urăsc asta!

Viața are așa un scenariu complicat îcât uneori mă simt în plus in el. Uneori aș vrea sa îl schimb, să iau stiloul în mână și să  șterg ceea ce nu îmi convine, ceea ce nu vreau să suport și nu vreau să văd. Da, să mîzgîlesc toată foaia și să aleg eu actori din scenariu și tot eu să le dau rolurile. Evident asta e imposibil . 

De una îs sigură,  că indiferent de ce va urma, eu trebuie să păstrez acele bucăți de fericire pe care viața mi-i le oferă. Iar pentru ca să-mi recapăt echilibru trebuie să păstrez gândurile frumoase, lecțiile dezamăgiri, speranța pe care la fiecare zi nereușita eu încerc să o „bandajez”, la fel ca pe un pacient adus de urgenta la spital, cu grave răni pe tot corpul. Cu gândul că se va face „bine” într-o zi.

Neavind acea doză de echilibru mă simt nesigură, poate prea sensibilă la lucruri pe care nici nu trebuie să mă afecteze.

Așa sunt eu acum …fără echilibru..in ale gindiri, sufletului și trupului.